31973L0239
de coordonare a dispozitiilor legale, de reglementare si administrative privind initierea si exercitarea activitatii de asigurare directa, alta decat asigurarea de viata (73/239/CEE)
CONSILIUL COMUNITATILOR EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, in special art. 57 alin. (2),
avand in vedere Programul general pentru eliminarea restrictiilor privind libertatea de stabilire1, in special titlul IV C,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European2,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social3,
intrucat, in temeiul Programului general mentionat anterior, ridicarea restrictiilor la infiintarea de agentii si sucursale depinde, in ceea ce priveste societatile de asigurare directa, de coordonarea conditiilor de initiere si exercitare; intrucat aceasta coordonare trebuie realizata in primul rand in domeniul asigurarii directe, alta decat asigurarea de viata;
intrucat, pentru a asigura initierea acestor activitati de asigurare si exercitarea lor, este necesar sa se elimine anumite divergente existente intre legislatiile nationale in domeniul controlului;
intrucat, pentru realizarea acestui scop, asigurand totodata si o protectie adecvata a asiguratilor si a tertilor in toate statele membre, este necesara coordonarea in special a dispozitiilor privind garantiile financiare solicitate societatilor de asigurare;
intrucat este necesara o clasificare a riscurilor pe clase de asigurare pentru determinarea, in special, a activitatilor care fac obiectul autorizatiei obligatorii si a valorii fondului de garantare minim fixat in functie de clasa de asigurare exercitata;
intrucat este necesara excluderea din domeniul de aplicare al directivei, a anumitor societati mutuale care, in temeiul sistemului lor juridic, indeplinesc conditiile de securitate si ofera garantiile financiare specifice; intrucat este necesara, in plus, excluderea anumitor organisme, in mai multe state membre, a caror activitate se refera numai la un sector foarte restrans si se limiteaza statutar la un anumit teritoriu sau la anumite persoane;
intrucat diversele legislatii contin reguli diferite privind cumulul asigurarii de sanatate, asigurarii de credite si garantii si al asigurarii de protectie juridica, diferite atat intre ele, cat si fata de alte clase de asigurare; intrucat persistenta acestei divergente, dupa eliminarea restrictiilor la dreptul de infiintare in alte clase de asigurare decat asigurarea de viata, permite mentinerea unor bariere la infiintare; intrucat trebuie prevazuta o solutie la aceasta problema printr-o coordonare ulterioara care urmeaza sa se realizeze intr-un termen relativ scurt;
intrucat in fiecare stat membru este necesara extinderea controlului tuturor claselor de asigurare mentionate in prezenta directiva; intrucat acest control nu este posibil decat daca aceste activitati se subordoneaza unei autorizatii administrative; intrucat trebuie, prin urmare, precizate conditiile de acordare sau de retragere a acestei autorizatii; intrucat este necesar sa se stipuleze un recurs jurisdictional impotriva deciziilor de refuz sau retragere;
intrucat este necesara subordonarea claselor de asigurare denumite de transport, mentionate la numerele 4, 5, 6, 7 si 12 la pct. A din anexa si clasele de credit, mentionate la numerele 14 si 15 la pct. A din anexa, unui regim mai flexibil, in functie de fluctuatiile constante ale tranzactiilor de marfuri si de credit;
intrucat cautarea unei metode comune de calculare a rezervelor tehnice constituie, in prezent, obiectul unor studii pe plan comunitar; intrucat, prin urmare, este indicat sa se rezerve pentru directive ulterioare realizarea coordonarii din acest domeniu, precum si problemele referitoare la stabilirea categoriile de investitii si la evaluarea activelor;
intrucat este necesar ca societatile de asigurare sa dispuna, in afara rezervelor tehnice suficiente pentru a face fata angajamentelor contractate, de o rezerva suplimentara, numita marja de solvabilitate, reprezentata de patrimoniul liber, pentru a face fata riscurilor functionarii;
intrucat, pentru a asigura, din acest punct de vedere, ca obligatiile impuse sunt stabilite in functie de criterii obiective, plasand la egalitate, in ceea ce priveste concurenta, societatile egale ca importanta, este necesar sa se prevada ca aceasta marja sa fie in raport cu volumul global al afacerilor societatii si sa fie determinata in functie de doi indici de securitate bazati, unul pe prime, celalalt pe cererile de despagubire;
intrucat este necesara solicitarea unui fond de garantare minim, in functie de gravitatea riscului din clasele de asigurare practicate, atat pentru a se asigura ca societatile dispun inca din momentul constituirii lor de mijloacele adecvate, cat si pentru a garanta ca, in orice caz, marja de solvabilitate nu scade in cursul activitatii sub un minim de securitate;
intrucat este necesara prevederea unor masuri pentru cazul in care situatia financiara a societatii evolueaza astfel incat i-ar fi dificil sa-si respecte angajamentele;
intrucat normele coordonate privind exercitarea activitatilor de asigurare directa in interiorul Comunitatii trebuie sa se aplice, in principiu, tuturor societatilor care intervin pe piata, respectiv in aceeasi masura agentiilor si sucursalelor societatilor al caror sediu social este situat in afara Comunitatii; intrucat este necesar totusi sa se prevada, referitor la modalitatile de control, dispozitii specifice privind aceste agentii si sucursale, atunci cand patrimoniul societatilor de care depind se afla in afara Comunitatii;
intrucat este necesar totusi sa se permita flexibilizarea acestor conditii speciale, cu conditia respectarii principiului ca agentiile si sucursalele acestor societati nu trebuie sa beneficieze de un tratament preferential, in comparatie cu societatile din cadrul Comunitatii;
intrucat se impun anumite dispozitii tranzitorii pentru a permite in special intreprinderilor mici si mijlocii existente sa se adapteze cerintelor care trebuie adoptate de statele membre, in vederea aplicarii prezentei directive, sub rezerva aplicarii art. 53 din Tratat;
intrucat este necesar sa se garanteze aplicarea uniforma a regulilor coordonate si sa se prevada, in acest scop, o colaborare stransa in acest domeniu intre Comisie si statele membre,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Titlul I - Dispozitii generale
Articolul 1
Prezenta directiva se refera la initierea activitatii independente de asigurare directa practicate de societatile de asigurare care sunt stabilite intr-un stat membru sau care doresc sa se stabileasca, in clasele de asigurare definite in anexa prezentei directive, precum si exercitarea acestei activitati.
Articolul 2
Prezenta directiva nu se refera:
1. la urmatoarele asigurari:
a) asigurarea de viata, care include in special asigurarea de supravietuire, asigurarea de deces, asigurarea mixta, asigurarea de viata cu restituirea primelor, tontine, asigurarea
de casatorie, asigurarea de nastere;
b) asigurarea de renta;
c) asigurarile suplimentare practicate de societatile de asigurare de viata, adica asigurarile impotriva vatamarilor corporale, inclusiv incapacitatea de munca, asigurarea de deces in caz de accident si de boala, asigurarea de invaliditate in caz de accident si de boala, cand aceste asigurari sunt subscrise suplimentar in asigurarea de viata;
d) asigurarile cuprinse intr-un regim legal de securitate sociala;
e) asigurarea practicata in Irlanda si in Regatul Unit, denumita "asigurare permanenta de sanatate" (asigurarea de sanatate, pe termen lung, nereziliabila).
2. la urmatoarele operatiuni:
a) operatiunile de capitalizare, asa cum sunt definite in legislatia fiecarui stat membru;
b) operatiunile organismelor de prevedere si ajutor reciproc, ale caror prestatii variaza in functie de resursele disponibile si pentru care contributia membrilor se stabileste forfetar;
c) operatiunile efectuate de o organizatie care nu are personalitate juridica si care au ca obiect garantarea reciproca a membrilor sai, fara plata de prime si fara constituire de rezerve tehnice;
d) pana la o coordonare ulterioara, care se va realiza in termen de patru ani de la notificarea prezentei directive, operatiunile de asigurari de credite la export in contul sau cu sprijinul statului.
Articolul 3
1. Prezenta directiva nu se refera la societatile mutuale pentru care:
- statutul prevede posibilitatea de a proceda la constituirea contributiilor suplimentare sau la reducerea prestatiilor lor,
- activitatea nu reglementeaza riscurile de raspundere civila - cu exceptia celor care constituie o garantie auxiliara in sensul punctului C din anexa - nici riscurile de credit si de garantie,
- valoarea anuala a cotizatiilor percepute pentru activitatile reglementate de prezenta directiva nu este mai mare de un milion de unitati de cont,
- cel putin jumatate din cotizatiile percepute in baza activitatilor reglementate de prezenta directiva provine de la persoanele care sunt inscrise intr-o societate mutuala.
2. Prezenta directiva nu vizeaza societatile mutuale care au incheiat cu o societate de aceeasi natura o conventie care implica reasigurarea integrala a contractelor de asigurare la care acestea au subscris sau substituirea societatii cesionare cu societatea cedenta pentru executarea angajamentelor rezultate din contractele mentionate anterior.
In acest caz, societatea cesionara se conformeaza directivei.
Articolul 4
Directiva nu priveste, cu exceptia modificarii statutelor privind competenta:
a) in Germania:
- urmatoarele organisme de drept public, cu monopol (Monopolanstalten):
1. Badische Gebaudeversicherungsanstalt, Karlsruhe
2. Bayerische Landesbrandversicherungsanstalt, München
3. Bayerische Landestierversicherungsanstalt, Schlachtviehversicherung, München
4. Braunschweigische Landesbrandversicherungsanstalt, Braunschweig
5. Hamburger Feuerkasse, Hamburg
6. Hessische Brandversicherungsanstalt (Hessische Brandversicherungskammer), Darmstadt
7. Hessische Brandversicherungsanstalt, Kassel
8. Hohenzollernsche Feuerversicherungsanstalt, Sigmaringen
9. Lippische Landesbrandversicherungsanstalt, Detmold
10. Nassauische Brandversicherungsanstalt, Wiesbaden
11. Oldenburgische Landesbrandkasse, Oldenburg
12. Ostfriesische Landschaftliche Brandkasse, Aurich
13. Feuersozietät Berlin, Berlin
14. Württembergische Gebäudebrandversicherungsanstalt, Stuttgart.
Totusi, competenta teritoriala nu se considera modificata in cazul unei fuziuni a acestor organisme, avand ca efect mentinerea in profitul noului organism a competentei teritoriale a organismelor fuzionate; tot astfel, competenta privind clasele de asigurare exercitate nu se considera modificata daca unul din aceste organisme reia, pentru acelasi teritoriu, una sau mai multe clase de asigurare ale unuia dintre organismele mentionate.
- urmatoarele organisme semipublice:
1. Postbeamtenkrankenkasse
2. Krankenversorgung der Bundesbahnbeamten;
b) in Franta:
urmatoarele organisme:
1. Caisse départementale des incendiés des Ardennes
2. Caisse départementale des incendiés de la Côte d'Or
3. Caisse départementale des incendiés de la Marne
4. Caisse départementale des incendiés de la Meuse
5. Caisse départementale des incendiés de la Somme
6. Caisse départementale grêle du Gers
7. Caisse départementale grêle de l'Hérault;
c) in Irlanda
Voluntary Health Insurance Board;
d) in Italia
la Cassa di Previdenza per l'assicurazione degli sportivi (Sportass);
e) in Regatul Unit
The Crown Agents.
Articolul 5
In sensul prezentei directive, se intelege prin:
a) unitate de cont: aceea care este definita in art. 4 din statutul Bancii Europene de Investitii;
b) congruenta: reprezentarea angajamentelor exigibile intr-o moneda, prin active formulate sau realizabile in aceeasi moneda;
c) localizare a activelor: prezenta activelor circulante sau imobilizate in cadrul unui stat membru, fara ca activele circulante sa faca obiectul unui depozit si fara ca activele imobilizate sa faca obiectul unor masuri restrictive, precum inscrierea de ipoteca. Activele reprezentate prin creante se considera localizate in statul membru unde acestea sunt realizabile.
Titlul II - Reguli aplicabile societatilor care au sediul social in interiorul Comunitatii
Sectiunea A: Conditii de initiere
Articolul 6
1. Fiecare stat membru face ca initierea in activitatea de asigurare directa pe teritoriul sau sa depinda de o autorizatie administrativa.
2. Aceasta autorizatie trebuie sa fie solicitata autoritatii competente din statul membru interesat, prin:
a) societatea care isi stabileste sediul social pe teritoriul acestui stat;
b) societatea al carei sediu social se afla intr-un alt stat membru si care deschide o sucursala sau o agentie pe teritoriul statului membru interesat;
c) societatea care, dupa ce a primit autorizatia mentionata la lit. (a) sau (b), isi extinde pe teritoriul acestui stat, activitatea si in alte clase de asigurare;
d) societatea care, dupa ce a obtinut autorizatia pentru o parte din teritoriul national, in conformitate cu art. 7 alin. (1), isi extinde activitatea in afara acestei parti.
3. Statele membre nu conditioneaza eliberarea autorizatiei de o depunere sau de o garantie.
Articolul 7
1. Autorizatia este valabila pentru intregul teritoriu national, mai putin daca, in masura in care legislatia nationala o permite, solicitantul cere aceasta autorizatie de a-si exercita activitatea doar pentru o parte a teritoriului national.
2. Autorizatia se acorda pe clasa de asigurare. Aceasta reglementeaza o intreaga clasa de asigurari, mai putin daca solicitantul nu doreste sa garanteze decat o parte din riscurile implicate in clasa respectiva, asa cum sunt mentionate acestea la pct. A din anexa.
Totusi:
a) fiecare stat membru are posibilitatea de a acorda autorizatia pentru grupele de clase de asigurare mentionate la pct. B din anexa, cu acordarea denumirii corespunzatoare prevazute;
b) autorizatia acordata pentru o clasa de asigurare sau pentru o grupa de clase este valabila, de asemenea, pentru garantarea riscurilor auxiliare cuprinse intr-o alta clasa de asigurare, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la pct. C din anexa;
c) pana la o coordonare ulterioara, care se va realiza in termen de patru ani de la notificarea prezentei directive, Republica Federala Germania poate mentine dispozitia ce interzice cumularea, pe teritoriul sau, a asigurarii de sanatate, asigurarii de credite si garantii sau a asigurarii de protectie juridica, fie intre ele, fie cu alte clase de asigurari.
Articolul 8
1. Fiecare stat membru solicita ca societatile care se infiinteaza pe teritoriul sau si cer autorizatie:
a) sa adopte una din formele urmatoare:
- in ceea ce priveste Regatul Belgiei:
"société anonyme/naamloze vennootschap", "société en commandite par actions/vennootschap bij wijze van geldschieting op aandelen", "association d'assurance mutuelle/onderlinge verzekeringsmaatschappij", "société coopérative/coöperatieve vennootschap";
- in ceea ce priveste Regatul Danemarcei:
"aktieselskaber" (societati pe actiuni), "gensidige selskaber" (societati mutuale);
- in ceea ce priveste Republica Federala Germania:
"Aktiengesellschaft", "Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit", "Öffentlichrechtliches Wettbewerbs-Versicherungsunternehmen";
- in ceea ce priveste Republica Franceza:
"société anonyme", "société à forme mutuelle", "mutuelle", "union de mutuelles";
- in ceea ce priveste Irlanda:
"incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited";
- in ceea ce priveste Republica Italiana:
"società per azioni", "società cooperativa", "mutua di assicurazione";
- in ceea ce priveste Marele Ducat al Luxemburgului:
"société anonyme", "société en commandite par actions", "association d'assurances mutuelles", "société coopérative";
- in ceea ce priveste Regatul Tarilor de Jos:
"naamloze vennootschap", "onderlinge waarborgmaatschappij", "coöperatieve vereniging";
- in ceea ce priveste Regatul Unit:
"incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited", "societies registrered under the Industrial and Provident Societies Acts", "societies registered under the Friendly Societies Act", asociatia subscriitorilor numita Lloyd's;
In plus, statele membre pot crea, daca este cazul, societati care sa adopte orice forma de drept public, ca urmare aceste organisme vor avea, ca obiect, operatiuni de asigurare in conditii echivalente celor caracteristice societatilor de drept privat;
b) limiteaza obiectul lor social la activitatea de asigurare si la operatiunile care decurg direct din aceasta, cu exceptia oricarei alte activitati comerciale;
c) prezinta un program de activitati in conformitate cu art. 9;
d) poseda minimul din fondul de garantare prevazut in art. 17 alin. (2).
2. Societatea care solicita autorizatia pentru extinderea activitatilor sale si in alte clase de asigurare sau, in cazul mentionat in art. 6 alin. (2) lit. (d), intr-o alta parte a teritoriului, trebuie sa prezinte un program de activitati in conformitate cu art. 9, in ceea ce priveste aceste alte clase de asigurari sau aceasta alta parte a teritoriului. In plus, societatea in cauza trebuie sa faca dovada ca dispune de marja de solvabilitate prevazuta in art. 16 si ca poseda acest minim, daca pentru aceste alte clase de asigurare, pentru care, conform art. 17 alin. (2), este nevoie de un fond de garantare minim mai mare decat inainte.
3. Actuala coordonare nu constituie o bariera pentru statele membre, in calea aplicarii dispozitiilor care prevad necesitatea unei calificari tehnice a administratorilor, precum si a aprobarii statutelor, a conditiilor generale si speciale a politelor de asigurare, a tarifelor si a oricarui alt document necesar exercitarii in conditii normale a controlului.
4. Dispozitiile mentionate anterior nu pot prevedea ca solicitarea autorizatiei sa fie examinata in functie de nevoile economice ale pietei.
Articolul 9
Programul de activitate mentionat in art. 8 alin. (1) lit. (c) trebuie sa contina indicatii sau justificari privind:
a) natura riscurilor pe care societatea isi propune sa le garanteze; conditiile generale si speciale ale politelor de asigurare pe care isi propune sa le utilizeze;
b) tarifele pe care societatea intentioneaza sa le aplice pentru fiecare categorie de operatii;
c) principiile directoare privind reasigurarea;
d) elementele constitutive ale fondului minim de garantare;
e) previziunile costurilor de instalare a serviciilor administrative si a retelei de productie; mijloacele financiare destinate sa le faca fata; si, in plus, pentru primele trei exercitii financiare:
f) previziunile referitoare la costurile de gestionare, altele decat costurile de instalare, in special costurile generale curente si comisioanele;
g) previziunile referitoare la prime sau la cotizatii si la cereri de despagubire;
h) situatia probabila a trezoreriei;
i) previziunile referitoare la mijloacele financiare destinate reglementarii angajamentelor si a marjei de solvabilitate.
Totusi, indicatiile mentionate la lit. (a) si (b) nu sunt solicitate, daca este vorba despre riscurile clasificate la numerele 4, 5, 6, 7 si 12 de la pct. A din anexa, nici indicatiile mentionate la lit. (b), daca este vorba despre riscurile clasificate la numerele 14 si 15 de la pct. A din anexa. Indicatiile mentionate la lit. (a) si (b) pot sa nu fie solicitate, daca este vorba despre riscurile clasificate la numarul 11 al aceluiasi punct.
Articolul 10
1. Fiecare stat membru solicita ca societatea care isi are sediul social pe teritoriul altui stat membru si care cere autorizatia pentru deschiderea unei agentii sau sucursale:
a) sa comunice statutele si lista administratorilor sai;
b) sa detina un certificat emis de autoritatile competente ale statului unde se afla sediul social, care sa ateste clasele de asigurare in care societatea interesata este autorizata sa practice si faptul ca societatea dispune de fondul minim de garantare sau, daca acesta este mai ridicat, de minimul marjei de solvabilitate calculat conform art. 16 alin. (3) si sa indice riscurile pe care le garanteaza efectiv, precum si mijloacele financiare mentionate in art. 11 alin. (1) lit. (e);
c) sa prezinte un program de activitati conform art. 11;
d) sa desemneze un mandatar general cu domiciliul si resedinta in tara gazda si cu suficiente puteri pentru a-si lua angajament in numele societatii, in fata tertilor si pentru a o reprezenta in fata autoritatilor si jurisdictiei tarii gazda; daca mandatarul este o persoana juridica, aceasta trebuie sa aiba sediul social in tara gazda si sa desemneze, la randul sau, pentru a o reprezenta, o persoana fizica care sa indeplineasca conditiile mentionate anterior. Mandatarul desemnat nu poate sa fie contestat de statul membru decat pentru motive legate de onorabilitatea sau calificarea sa tehnica, in conditiile aplicabile conducatorilor de societati cu sediul social pe teritoriul statului in cauza. In ceea ce priveste Lloyd's, in caz de eventuale litigii in tara gazda, care decurg din angajamente subscrise, nu trebuie sa apara, pentru asigurati, dificultati foarte mari, decat daca s-au introdus litigii impotriva societatii de tip clasic. In acest scop, competentele mandatarului general trebuie, in mod special, sa asigure capacitatea de a fi adus in justitie in aceasta calitate cu puterea de reprezentare a subscriitorilor in cauza ai Lloyd's.
2. Fiecare stat membru solicita, pentru extinderea activitatilor agentiei sau sucursalei, fie in alte clase de asigurare, fie in alte parti ale teritoriului national, in cazul prevazut in art. 6 alin. (2) lit. (d), ca solicitantul autorizatiei sa prezinte un program de activitati in conformitate cu art. 11 si sa indeplineasca conditiile definite in alin. (1) lit. (b).
3. Actuala coordonare nu reprezinta o bariera pentru ca statele membre sa puna in aplicare dispozitii care stipuleaza pentru toate societatile de asigurare necesitatea unei aprobari a conditiilor generale si speciale a politelor de asigurare, a tarifelor si a tuturor documentelor necesare exercitarii normale a controlului.
4. Dispozitiile mentionate anterior nu pot prevede ca solicitarea de autorizatie sa fie examinata in functie de nevoile economice ale pietei.
Articolul 11
1. Programul de activitati al agentiei sau sucursalei mentionat in art. 10 alin. (1) lit. (c) trebuie sa contina indicatiile sau justificarile privind:
a) natura riscurilor pe care societatea isi propune sa le garanteze in tara gazda; conditiile generale si speciale ale politelor de asigurare pe care isi propune sa le foloseasca;
b) tarifele pe care societatea intentioneaza sa le aplice pentru fiecare categorie de operatiune;
c) principiile directoare in domeniul reasigurarii;
d) starea marjei de solvabilitate a societatii, mentionata in art. 16 si 17;
e) previziunile de cheltuieli de instalare a serviciilor administrative si a retelei de productie: mijloacele financiare destinate sa faca fata acestora;
si, in plus, pentru primele trei exercitii financiare:
f) previziunile referitoare la costurile de gestionare;
g) previziunile referitoare la prime sau la cotizatii si la cereri de despagubire, avand in vedere noile activitati;
h) situatia probabila a trezoreriei agentiei sau sucursalei. Totusi, indicatiile mentionate la lit. (a) si (b) nu sunt solicitate, atunci cand este vorba de riscurile clasificate la numerele 4, 5, 6, 7 si 12 de la pct. A din anexa, nici in cazul indicatiilor mentionate la lit. (b), daca este vorba despre riscuri clasificate la numerele 14 si 15 de la pct. A din anexa. Indicatiile mentionate la lit. (a) si (b) pot sa nu fie solicitate, daca este vorba despre riscuri clasificate la numarul 11 al aceluiasi punct.
2. Programul este insotit de bilantul si de contul de profit si de pierderi al societatii, pentru fiecare din ultimele trei exercitii financiare. Totusi, daca o societate are mai putin de trei exercitii financiare, aceasta nu trebuie sa le furnizeze decat pentru exercitiile incheiate. In ceea ce priveste Lloyd's, comunicarii bilantului si a conturilor de profit si de pierderi se substituie obligatia de a prezenta conturile globale anuale privind operatiile de asigurare, insotite de atestarea ca certificatele de auditor s-au eliberat pentru fiecare asigurator, dovedind ca responsabilitatile conferite prin aceste operatiuni sunt reglementate integral de activ. Aceste documente trebuie sa permita autoritatilor de control sa aiba o perspectiva comparabila cu starea de solvabilitate a asociatiei.
3. Acest program, insotit de observatiile autoritatilor abilitate sa acorde autorizatia, este transmis autoritatilor competente din statul unde se afla sediul social. Autoritatile in cauza isi fac cunoscut avizul primelor, in primele trei luni de la primirea documentelor; in cazul absentei unui raspuns, la expirarea acestui termen, avizul autoritatilor consultate este considerat favorabil.
Articolul 12
Orice decizie de refuz trebuie sa fie motivata in mod precis si comunicata societatii in cauza. Fiecare stat membru prevede un recurs jurisdictional impotriva oricarei decizii de refuz. Acelasi recurs este prevazut pentru cazul in care autoritatile competente nu s-au pronuntat asupra solicitarii de autorizatie, la expirarea termenului de sase luni de la data primirii.
Sectiunea B: Conditii de exercitare
Articolul 13
Statele membre verifica, in stransa colaborare, situatia financiara a societatilor autorizate.
Articolul 14
Autoritatea de control a statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul social al societatii trebuie sa verifice starea de solvabilitate a acestei societati, pentru ansamblul activitatilor sale.
Autoritatile de control ale celorlalte state membre sunt obligate sa ii furnizeze toate informatiile necesare pentru a-i permite efectuarea verificarii.
Articolul 15
1. Fiecare stat membru pe teritoriul caruia o societate isi desfasoara activitatea, impune acesteia constituirea unor rezerve tehnice suficiente. Valoarea acestor rezerve se stabileste conform regulilor stabilite de catre statul membru sau, in lipsa acestora, conform practicilor stabilite in acest stat.
2. Rezervele tehnice trebuie sa fie reprezentate prin active echivalente, congruente si localizate in fiecare tara de exploatare. Totusi, statele membre pot sa acorde anumite flexibilitati la regulile de congruenta si de localizare a activelor. Avand in vedere situatia sa specifica, Luxemburgul poate, pana la coordonarea legislatiilor privind lichidarea societatilor, sa isi mentina sistemul de garantii privind rezervele tehnice existente in momentul intrarii in vigoare a directivei. Reglementarea tarii de exploatare stabileste natura activelor si, daca este cazul, limitele in care acestea pot fi admise in cadrul reprezentarii rezervelor tehnice, precum si regulile de evaluare a acestor active.
3) Daca un stat membru admite reprezentarea rezervelor tehnice prin creante asupra reasiguratorilor, acesta stabileste procentul admis. In acest caz, nu poate ca, prin derogare de la prevederile din alin. (2), sa solicite localizarea acestor creante.
4) Autoritatea de control a statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul social al unei societati supravegheaza ca bilantul societatii sa prezinte, pentru rezervele tehnice, activele echivalente cu angajamentele contractate, in toate tarile in care isi exercita activitatea.
Articolul 16
1. Fiecare stat membru impune fiecarei societati care isi are sediul social pe teritoriul sau, constituirea unei marje de solvabilitate suficiente privind ansamblul activitatilor sale. Marja de solvabilitate corespunde patrimoniului societatii, liber de orice angajament previzibil, cu deducerea elementelor necorporale. Aceasta cuprinde in special:
- capitalul social varsat sau, daca este vorba despre societati mutuale, fondul initial efectiv;
- jumatate din partea nevarsata a capitalului social sau a fondului initial, din momentul in care partea nevarsata atinge 25% din acest capital sau fond;
- rezervele (legale si libere) care nu corespund angajamentelor;
- reportul beneficiilor;
- constituirea contributiilor suplimentare pe care societatile mutuale si societatile de tip mutual, cu cotizatii variabile, le pot solicita societarilor lor in baza exercitiului financiar, pana la jumatate din diferenta dintre cotizatiile maxime si cotizatiile efectiv solicitate; totusi, aceste posibilitati de constituire a contributiilor suplimentare nu pot reprezenta mai mult de 50% din marja;
- la solicitarea si justificarea societatii si in cazul acordului autoritatilor de control ale statelor membre interesate in care societatea isi exercita activitatea, plusvalorile rezultate din subestimarea activului si supraestimarea pasivului, in masura in care aceste plusvalori nu au caracter exceptional.
Supraestimarea rezervelor tehnice se apreciaza in raport cu valoarea lor calculata de societate, in conformitate cu reglementarea nationala; totusi, pana la coordonarea ulterioara a rezervelor tehnice, o valoare egala cu 75% din diferenta intre valoarea rezervei pentru riscurile in curs, calculata forfetar de societate, prin aplicarea unui procentaj minim, in raport cu primele si valoarea care trebuie obtinuta calculand rezerva fiecarui contract, cand legislatia nationala ofera o optiune intre cele doua metode, poate fi luata in calcul, in cadrul marjei de solvabilitate, pana la 20%.
2. Marja de solvabilitate se determina prin raportare, fie la valoarea anuala a primelor sau cotizatiilor, fie la sarcina medie a cererilor de despagubire pentru ultimele trei exercitii financiare. Totusi, in cazul societatilor care asigura in special unul sau mai multe din riscurile de furtuna, grindina, inghet, ultimele sapte exercitii financiare se considera perioada de referinta pentru marja medie de cereri de despagubire.
3. Sub rezerva art. 17, valoarea marjei de solvabilitate trebuie sa fie egala cu cel mai mare dintre urmatoarele doua rezultate:
primul rezultat (in raport cu primele):
- se face suma primelor sau cotizatiilor emise in afacerile directe, din timpul ultimului exercitiu, pentru toate exercitiile financiare, inclusiv auxiliare,
- se adauga valoarea primelor acceptate ca reasigurare din timpul ultimului exercitiu,
- se deduce valoarea totala a primelor sau cotizatiilor anulate din timpul ultimului
exercitiu, precum si valoarea totala a impozitelor si taxelor aferente primelor sau cotizatiilor cuprinse in suma.
Dupa repartizarea in doua transe a valorii astfel obtinute, prima ajungand pana la 10 milioane de unitati de cont, a doua cuprinzand surplusul, se calculeaza si se adauga procente de 18% si de 16% din aceste transe.
Primul rezultat se obtine multiplicand suma astfel calculata cu raportul existent, pentru ultimul exercitiu, intre valoarea cererilor de despagubire ramase in sarcina societatii dupa cedarea in reasigurare si valoarea bruta a cererilor de despagubire; acest raport nu poate, in nici un caz, sa fie mai mic de 50%.
Al doilea rezultat (in raport cu cererile de despagubire):
- se face suma, fara deducerea cererilor de despagubire ramase in sarcina cesionarilor si retrocesionarilor, valorilor cererilor de despagubire platite pentru afaceri directe in timpul perioadelor mentionate in alin. (2),
- se adauga valoarea cererilor de despagubire platite in baza acceptarilor in reasigurare sau retrocesiune in timpul acelorasi perioade,
- se adauga valoarea provizioanelor pentru plata cererilor de despagubire, constituite la sfarsitul ultimului exercitiu, atat pentru afacerile directe, cat si pentru acceptarile in reasigurare,
- se deduce valoarea recursurilor incasate in timpul perioadelor mentionate in alin. (2),
- se deduce valoarea provizioanelor sau rezervelor pentru plata cererilor de despagubire, constituite la inceputul celui de-al doilea exercitiu care-l precede pe ultimul exercitiu inventariat, atat pentru afacerile directe, cat si pentru acceptarile in reasigurare.
Dupa ce s-a repartizat o treime sau o septime, in conformitate cu perioada de referinta retinuta in conformitate cu alin. (2), din valoarea astfel obtinuta in doua transe, prima ajungand pana la 7 de milioane unitati de cont si a doua cuprinzand surplusul, se calculeaza si se adauga procente de 26% si de 23% din aceste transe.
Al doilea rezultat se obtine multiplicand suma obtinuta cu raportul existent, pentru ultimul exercitiu, intre valoarea cererilor de despagubire ramase in sarcina societatii dupa cedarea in reasigurare si valoarea bruta a cererilor de despagubire; acest raport nu poate sa fie, in nici un caz, mai mic de 50%.
4. Procentele aplicabile transelor prevazute in alin. (3) se reduc la o treime, in ceea ce priveste asigurarea de sanatate administrata dupa o tehnica asemanatoare celei a asigurarii de viata, daca:
- primele percepute se calculeaza in baza tabelelor de morbiditate, in conformitate cu metodele matematice aplicate in domeniul asigurarii,
- se constituie o rezerva de imbatranire,
- se percepe un supliment de prima, pentru constituirea unei marje de siguranta a unei sume corespunzatoare,
- asiguratorul poate anula contractul cel tarziu numai inaintea scadentei celui de al treilea an de asigurare,
- contractul prevede posibilitatea maririi primelor sau reducerii prestatiilor, chiar pentru contractele in desfasurare.
5. In cazul Lloyd's, unde calcularea primului rezultat in raport cu primele, mentionat in alin. (3), se efectueaza pornind de la primele nete, acestea sunt multiplicate cu un procent forfetar a carui valoare se stabileste anual si este determinata de autoritatea de control a sediului. Acest procent forfetar trebuie sa fie calculat pornind de la elementele statistice cele mai recente privind in special comisioanele depuse. Aceste elemente, precum calculul efectuat, se comunica autoritatilor de control al tarilor in care este stabilit Lloyd's.
Articolul 17
1. O treime din marja de solvabilitate constituie fondul de garantare.
2. a) Totusi, fondul de garantare nu poate fi mai mic decat:
- 400 000 de unitati de cont, daca este vorba despre toate sau unele dintre riscurile incluse in una din clasele de asigurare clasificate la pct. A din anexa, numerele 10, 11, 12, 13, 14 si 15,
- 300 000 de unitati de cont, daca este vorba despre toate sau unele dintre riscurile incluse in una din clasele de asigurare clasificate la pct. A din anexa, numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 si 16,
- 200 000 de unitati de cont, daca este vorba despre toate sau unele dintre riscurile incluse in una din clasele de asigurare clasificate la pct. A din anexa, numerele 9 si 17;
b) Daca activitatea societatii cuprinde mai multe clase de asigurare sau mai multe riscuri, se ia in considerare clasa de asigurare sau riscul care solicita valoarea cea mai ridicata;
c) Fiecare stat membru poate prevede reducerea unui sfert din minimul fondului de garantare pentru societatile mutuale si societatile de tip mutual.
Articolul 18
1. Statele membre nu stabilesc nici o regula privind alegerea activelor care le depasesc pe acelea reprezentand rezervele tehnice mentionate in art. 15.
2. Sub rezerva art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (1) si (3) si art. 22 alin. (1) ultimul paragraf, statele membre nu ingradesc libera dispunere a activelor circulante sau imobilizate care fac parte din patrimoniul societatii autorizate.
Totusi Republica Federala Germania poate, pana la coordonarea ulterioara a conditiilor de initiere in activitatea de asigurare de viata si exercitarea sa, sa mentina, in ceea ce priveste asigurarea de sanatate in sensul art. 16 alin. (4), restrictiile impuse liberei dispuneri a activelor, in masura in care aceasta depinde de libera dispunere a activelor care acopera rezervele matematice ale acordului unui "Treuhänder".
Totusi Regatul Danemarcei poate, pana la coordonarea ulterioara, sa mentina dispozitiile legale care impun restrictii liberei dispuneri a valorilor activelor constituite de societatile de asigurare pentru a acoperi pensiile datorate in baza asigurarii obligatorii contra accidentelor de munca.
3. Aceste dispozitii nu sunt o piedica pentru masurile pe care statele membre, respectand reglementarile tarilor de exploatare mentionate in art. 15 alin. (2) si salvgardand interesele asiguratilor, sunt abilitate sa le ia, in calitate de proprietari sau asociati ai societatilor in cauza.
Articolul 19
1. Fiecare stat membru impune societatilor care isi au sediul social pe teritoriul lor sa isi prezinte anual toate operatiunile, situatia financiara si solvabilitatea.
2. Statele membre solicita societatilor care isi exercita activitatea pe teritoriul lor sa furnizeze, periodic, documentele necesare pentru exercitarea controlului, precum si documentele statistice. Autoritatile de control competente isi comunica documentele si informatiile utile exercitarii controlului.
Articolul 20
1. Daca o societate nu se conformeaza dispozitiilor prevazute in art. 15, autoritatea de control a statului unde aceasta isi exercita activitatea poate interzice libera dispunere a activelor localizate in acest stat, dupa ce a informat autoritatile de control ale statului unde isi are sediul social despre intentia sa.
2. In vederea restabilirii situatiei financiare a unei societati a carei marja de solvabilitate nu mai atinge minimul prevazut in art. 16 alin. (3), autoritatea de control din statul unde aceasta isi are sediul social solicita un plan de redresare care trebuie supus aprobarii sale.
3. Daca marja de solvabilitate nu atinge fondul de garantare definit in art. 17, autoritatea de control din statul unde aceasta isi are sediul social solicita societatii un plan de finantare pe termen scurt, care trebuie supus aprobarii sale. In plus, aceasta poate restrange sau interzice libera dispunere a activelor societatii. Aceasta informeaza in acest sens autoritatile statelor membre pe teritoriul carora aceasta societate este de asemenea autorizata, autoritati care, la cererea sa, iau aceleasi dispozitii.
4. In cazurile prevazute in alin. (1) si (3), autoritatile de control competente pot lua, in plus, orice masura corespunzatoare in vederea salvgardarii intereselor asiguratilor.
5. Autoritatile de control din statele membre pe teritoriul carora societatea in cauza este de asemenea autorizata colaboreaza pentru punerea in aplicare a masurilor mentionate in alin. (1) si (4).
Articolul 21
1. Fiecare stat membru autorizeaza societatile autorizate sa transfere o parte sau intregul lor portofoliu de contracte, daca cesionarul poseda, luand in considerare transferul, marja de solvabilitate necesara. Autoritatile de control interesate se consulta inainte de a autoriza acest transfer.
2. Odata admis de autoritatea de control competenta, acest transfer afecteaza direct asiguratii interesati.
Sectiunea C: Retragerea autorizatiei
Articolul 22
1. Autorizatia acordata de autoritatea competenta a statului membru pe teritoriul caruia isi are sediul social poate fi retrasa societatii de aceasta autoritate, atunci cand aceasta:
a) nu mai satisface conditiile de initiere,
b) nu a putut realiza, in termenele acordate, masurile prevazute prin planul de redresare sau de finantare mentionat in art. 20,
c) se sustrage, in mod grav, obligatiilor care ii revin in temeiul reglementarilor nationale.
In cazul retragerii autorizatiei, autoritatea de control din statul cu sediul social informeaza in acest sens autoritatile de control din celelalte state membre unde societatea este autorizata; acestea trebuie sa procedeze de asemenea la retragerea autorizatiei lor. Autoritatea de control ia, cu ajutorul acestor autoritati, orice masura corespunzatoare salvgardarii intereselor asiguratilor, in special restrangerea liberei dispuneri a activelor societatii, in conformitate cu art. 20 alin. (1) si (3) al doilea paragraf.
2. Autorizatia acordata agentiilor sau sucursalelor societatilor cu sediul social intr-un alt stat membru poate fi retrasa daca agentia sau sucursala:
a) nu mai satisface conditiile de initiere,
b) (b) se sustrage, in mod grav, obligatiilor care ii revin in temeiul reglementarilor statului unde isi exercita activitatea, in special in ceea ce priveste constituirea rezervelor tehnice definite in art. 15.
Inainte de a proceda la retragerea autorizatiei, autoritatile de control din statul unde se exercita activitatea consulta autoritatea de control din statul unde se afla sediul social al societatii.
Daca acestea estimeaza ca este necesara suspendarea activitatii acestor agentii sau sucursale inaintea emiterii acestei consultari, informeaza imediat aceasta autoritate in acest sens.
3. Orice decizie de retragere a autorizatiei sau de suspendare a activitatii trebuie sa fie motivata in mod precis si comunicata societatii in cauza.
Fiecare stat membru prevede un recurs jurisdictional impotriva unei asemenea decizii.
Titlul III - Reguli aplicabile agentiilor sau sucursalelor stabilite in interiorul Comunitatii si privind societatile al caror sediu social este situat in afara Comunitatii
Articolul 23
1. Fiecare stat membru face ca initierea pe teritoriul lor a activitatii mentionate in art. 1, pentru orice societate cu sediul social in afara Comunitatii, sa depinda de o autorizatie administrativa.
2. Statul membru poate acorda autorizatia, daca societatea corespunde cel putin urmatoarelor conditii:
a) sa fie autorizata sa practice operatiunile de asigurare, in temeiul legislatiei nationale de care aceasta depinde;
b) sa creeze o agentie sau o sucursala pe teritoriul acestui stat membru;
c) sa se angajeze sa stabileasca la sediul agentiei sau sucursalei o contabilitate corespunzatoare activitatii pe care o exercita, precum si sa tina toate documentele referitoare la afacerile tratate;
d) sa desemneze un mandatar general care trebuie autorizat de autoritatea competenta;
e) sa dispuna, in tara de exploatare, de active pentru o valoare cel putin egala cu jumatate din minimul prescris in art. 17 alin. (2), pentru fondul de garantare si sa depuna un sfert din acest minim, cu titlu de garantie;
f) sa se angajeze sa posede o marja de solvabilitate in conformitate cu art. 25;
g) sa prezinte un program de activitati in conformitate cu art. 11 alin. (1) si (2).
Articolul 24
Statele membre impun societatilor sa constituie rezerve tehnice suficiente, corespunzator cu angajamentele subscrise pe teritoriul lor; acestea asigura ca contrapartida acestor rezerve tehnice sa fie constituita de catre agentie sau sucursala, cu ajutorul activelor echivalente si, in masura stabilita de stat, congruente.
Legislatia statelor membre se aplica pentru calcularea rezervelor tehnice, stabilirea categoriilor de investitii si evaluarea activelor.
Statul membru interesat impune ca activele care formeaza contrapartida rezervelor tehnice sa fie localizate pe teritoriul sau. Totusi, se aplica art. 15 alin. (3).
Articolul 25
1. Fiecare stat membru solicita agentiilor sau sucursalelor create pe teritoriul sau sa dispuna de o marja de solvabilitate constituita din active libere de orice angajament previzibil, cu deducerea elementelor necorporale. Marja se calculeaza in conformitate cu art. 16 alin. (3).
Totusi, pentru calcularea acestei marje, numai primele sau cotizatiile si cererile de despagubire rezultate din operatiunile realizate de agentie sau sucursala sunt luate in considerare.
2. O treime din marja de solvabilitate constituie fondul de garantare. Acest fond de garantare nu poate fi mai mic decat jumatate din minimul prevazut in art. 17 alin. (2). Garantia initiala depusa in conformitate cu art. 23 alin. (2) lit. (e) se imputa.
3. Activele reprezentative care constituie marja de solvabilitate trebuie sa fie localizate in interiorul statului de exploatare, pana la valoarea fondului de garantare si, pentru surplus, in interiorul Comunitatii.
Articolul 26
1. Societatile care, dupa ce au obtinut autorizatia unui stat membru, obtin autorizatia unuia sau mai multor alte state membre pentru a crea alte agentii sau sucursale, pot solicita una sau mai multe din urmatoarele facilitati:
a) ca marja de solvabilitate mentionata in art. 25 sa fie calculata in functie de activitatea globala pe care acestea o exercita in interiorul Comunitatii; in acest caz, sunt luate in considerare primele sau cotizatiile si cererile de despagubire rezultate din operatiunile realizate in ansamblul agentiilor sau sucursalelor stabilite in interiorul Comunitatii;
b) sa fie scutite de obligatia prevazuta in art. 23 alin. (2) lit. (e), de depunere, in mod egal in aceste state, a garantiei solicitate;
c) ca activele care formeaza contrapartida fondului de garantare sa fie localizate in oricare dintre statele membre unde acestea isi exercita activitatea.
2. In cazul unui acord intre cel putin doua state membre interesate de totalitatea sau o parte din solicitarea societatii, autoritatea competenta din statul membru pe teritoriul caruia functioneaza cea mai veche societate a solicitantului verifica starea de solvabilitate a acestei societati pentru ansamblul activitatilor sale exercitate in interiorul statelor membre care au luat parte la acord. Totusi, la solicitarea societatii si cu acordul unanim al statelor membre interesate, aceasta verificare se efectueaza de catre autoritatea ompetenta a unui alt stat membru. Autoritatea care efectueaza verificarea obtine, in acest scop, informatiile necesare de la celelalte state membre pentru agentiile sau sucursalele stabilite pe teritoriul lor.
3. Avantajele acordate prin prezentul articol se pot anula, la initiativa unuia sau mai multor state membre interesate.
Articolul 27
Art. 19 si 20 sunt aplicabile in mod egal agentiilor si sucursalelor societatilor mentionate in prezentul titlul.
Pentru aplicarea art. 20, autoritatea celei mai vechi societati sau cea care efectueaza in locul acesteia verificarea solvabilitatii globale a acestor agentii sau sucursale, se asimileaza autoritatii statului pe teritoriul caruia se afla sediul social al societatii comunitare.
Articolul 28
In cazul retragerii autorizatiei de catre autoritatea mentionata in art. 26 alin. (2), aceasta informeaza in acest sens autoritatile de control ale celorlalte state membre in care societatea isi exercita activitatea, care iau masurile corespunzatoare. Daca decizia de retragere este motivata prin insuficienta solvabilitatii globale, asa cum este stabilita in acordul prevazut in art. 26, statele membre participante procedeaza de asemenea la retragerea autorizatiei lor.
Articolul 29
Comunitatea poate, in acordurile incheiate in conformitate cu Tratatul cu unul sau mai multe tari terte, sa convina asupra aplicarii dispozitiilor diferite de cele stipulate in prezentul titlu, in vederea asigurarii, sub conditia de reciprocitate, a unei protectii suficiente a asiguratilor statelor membre.
Titlul IV - Dispozitii tranzitorii si diverse
Articolul 30
1. Statele membre lasa societatilor mentionate in titlul II si care, in momentul intrarii in vigoare a masurilor de punere in aplicare a directivei, practica pe teritoriul lor una sau mai multe din clasele de asigurare mentionate in art. 1, un termen de cinci ani de la notificarea directivei, pentru a se conforma conditiilor din art. 16 si 17.
2. In plus, statele membre:
a) pot acorda societatilor mentionate in alin. (1) si care, la expirarea termenului de cinci ani, nu au constituit integral marja de solvabilitate, un termen suplimentar care nu poate depasi doi ani, cu conditia ca, in conformitate cu art. 20, aceste societati sa supuna aprobarii autoritatii de control dispozitiile pe care si le propun sa le ia in acest sens;
b) pot scuti societatile mentionate in alin. (1) si care, la expirarea termenului de cinci ani, nu ating un nivel al incasarilor anuale de prime sau cotizatii egal cu de sase ori fondul minim de garantare mentionat in art. 17 alin. (2), de obligatia de a constitui acest fond inainte de sfarsitul exercitiului pentru care primele sau cotizatiile vor atinge de sase ori acest fond de garantare. In vederea rezultatelor examinarii prevazute in art. 33, Consiliul decide in unanimitate, la propunerea Comisiei, momentul in care statele membre trebuie sa elimine aceasta scutire.
3. Societatile care doresc sa isi extinda activitatea in sensul art. 8 alin. (2) sau al art. 10 nu pot sa o faca decat daca se conformeaza de indata normelor directivei. Totusi, societatile mentionate in alin. (2) lit. (b) si care, in interiorul teritoriului national, isi extind activitatea in alte branse sau in alte parti ale acestui teritoriu pot fi scutite, pe perioada unui termen de zece ani de la notificarea directivei, de obligatia de constituire a fondului minim de garantare, mentionat in art. 17 alin. (2).
4. Societatile care au o alta forma decat aceea indicata in art. 8 pot continua sa isi exercite, timp de trei ani de la notificarea directivei, actuala activitate, sub forma juridica pe care o au in momentul acestei notificari. Societatile create in Regatul Unit "by Royal Charter" sau "by private Act" sau "by special public Act" pot sa isi mentina activitatile sub forma actuala fara limita de timp.
Societatile care, in Belgia, practica, in conformitate cu obiectul lor social, imprumuturile ipotecare prin interventie sau efectueaza operatiuni de economisire in conformitate cu pct. 4 din art. 15 din dispozitiile privind controlul caselor de economii private, coordonate prin Decretul regal din 23 iunie 1967, pot continua aceste activitati timp de trei ani de la
notificarea directivei.
Statele membre interesate intocmesc lista acestor societati si o comunica celorlalte state membre, precum si Comisiei.
5. La solicitarea societatilor care satisfac conditiile art. 15, 16 si 17, statele membre elimina masurile restrictive cum sunt cele privind ipotecile, depozitele sau garantiile constituite in temeiul reglementarii actuale.
Articolul 31
Statele membre lasa agentiilor si sucursalelor mentionate in titlul III si care, in momentul intrarii in vigoare a masurilor de punere in aplicare a directivei, practica una sau mai multe clase de asigurare mentionate in art. 1 si nu isi extind activitatea in sensul art. 10 alin. (2), un termen de maxim cinci ani de la notificarea prezentei directive, pentru a se conforma conditiilor art. 25.
Articolul 32
In timpul unei perioade care ia sfarsit la punerea in vigoare a unui acord incheiat in conformitate cu art. 29 cu o tara terta si cel mai tarziu la expirarea termenului de patru ani de la notificarea directivei, fiecare stat membru poate mentine, in favoarea societatilor acestei tari stabilite pe teritoriul sau, regimul aplicat la 1 ianuarie 1973 in ceea ce priveste congruenta si localizarea rezervelor tehnice, cu conditia de a informa in acest sens celelalte state membre si Comisia si de a nu depasi limitele de flexibilizare acordate in temeiul art. 15 alin. (2) societatilor statelor membre stabilite pe teritoriul sau.
Titlul V - Dispozitii finale
Articolul 33
Comisia si autoritatile competente ale statelor membre colaboreaza strans in vederea facilitarii controlului de asigurare directa in interiorul Comunitatii si pentru examinarea dificultatilor care pot aparea in aplicarea directivei.
Articolul 34
1. Comisia supune Consiliului, in termen de sase ani de la notificarea directivei, un raport consacrat efectelor cerintelor financiare stabilite de directiva asupra situatiei pietelor de asigurare din statele membre.
2. Daca este nevoie, Comisia supune Consiliului rapoartele interimare inainte de sfarsitul perioadei tranzitorii prevazute in art. 30 alin. (1).
Articolul 35
Statele membre isi modifica dispozitiile nationale in conformitate cu directiva in termen de optsprezece luni de la notificarea acesteia si informeaza imediat Comisia cu privire la aceasta.
Dispozitiile astfel modificate sunt, sub rezerva art. 30, 31 si 32, aplicate in termen de treizeci de luni de la aceasta notificare.
Articolul 36
Imediat dupa notificarea directivei, statele membre comunica Comisiei textul cu dispozitiile esentiale legale, de reglementare sau administrative pe care acestea le adopta in domeniul reglementat de directiva.
Articolul 37
Anexa face parte integranta din prezenta directiva.
Articolul 38
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 24 iulie 1973.
Pentru Consiliu
Presedintele
I. NØRGAARD
ANEXA
A. Clasificarea riscurilor pe clase de asigurare
1. Accidente (inclusiv accidentele de munca si bolile profesionale)
- despagubiri financiare,
- despagubiri in natura,
- despagubiri mixte,
- persoane transportate.
2. Boala
- despagubiri financiare,
- despagubiri in natura,
- despagubiri mixte.
3. Corpurile vehiculelor terestre (altele decat feroviare)
Orice dauna survenita la:
- autovehicule terestre,
- vehicule terestre, altele decat autovehiculele.
4. Corpurile vehiculelor feroviare
Orice dauna survenita la vehiculele feroviare.
5. Corpurile vehiculelor aeriene
Orice dauna survenita la vehiculele aeriene.
6. Corpurile vehiculelor maritime, lacustre si fluviale
Orice dauna survenita la:
- vehicule fluviale,
- vehicule lacustre,
- vehicule maritime.
7. Marfuri transportate (inclusiv marfurile, bagajele si orice alte bunuri)
Orice dauna suferita de marfuri transportate sau bagaje, oricare ar fi mijlocul de transport.
8. Incendiu si elemente naturale
Orice dauna suferita de bunuri (altele decat bunurile cuprinse in clasele 3, 4, 5, 6 si 7), cauzata de:
- incendiu,
- explozie,
- furtuna,
- alte elemente naturale in afara furtunii,
- energie nucleara,
- surpare de teren.
9. Alte daune ale bunurilor
Orice paguba suferita de bunuri (altele decat bunurile cuprinse in clasele 3, 4, 5, 6 si 7), atunci cand aceasta dauna este provocata de grindina sau inghet, ca si de orice eveniment, de exemplu zborul, altul decat cele prevazute la pct. 8.
10. Raspundere civila autovehicule terestre
Orice responsabilitate rezultata din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv
responsabilitatea transportatorului).
11. Raspundere civila vehicule aeriene
Orice responsabilitate rezultata din folosirea vehiculelor aeriene (inclusiv responsabilitatea transportatorului).
12. Raspundere civila vehicule maritime, lacustre si fluviale
Orice responsabilitate rezultata din folosirea vehiculelor fluviale, lacustre si maritime
(inclusiv responsabilitatea transportatorului).
13. Raspundere civila generala
Orice responsabilitate, alta decat cele mentionate la numerele 10, 11 si 12.
14. Credit
- insolvabilitate generala,
- credit la export,
- vanzare in rate,
- credit ipotecar,
- credit agricol.
15. Garantie
- garantie directa,
- garantie indirecta.
16. Pierderi financiare diverse
- riscuri de somaj,
- insuficienta veniturilor (generale),
- conditii meteorologice nefavorabile,
- pierderi de beneficii,
- persistenta cheltuielilor generale,
- cheltuielile comerciale neprevazute,
- deprecierea valorii de piata,
- pierderi de renta sau de venituri,
- pierderi comerciale indirecte, altele decat cele mentionate anterior,
- pierderi financiare necomerciale,
- alte pierderi financiare.
17. Protectie juridica
Riscurile cuprinse intr-o clasa de asigurare nu pot fi clasificate intr-o alta clasa de asigurare, cu exceptia cazului mentionat la pct. C.
B. Denumirea autorizatiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare
Atunci cand autorizatia vizeaza:
a) clasele nr. 1 si 2, se acorda sub denumirea "Asigurare de accidente si boala";
b) clasele nr. 1 (a patra liniuta), 3, 7 si 10, se acorda sub denumirea "Asigurare auto";
c) clasele nr. 1 (a patra liniuta), 4, 6, 7 si 12, se acorda sub denumirea "Asigurare maritima si de transport";
d) clasele nr. 1 (a patra liniuta), 5, 7 si 11, se acorda sub denumirea "Asigurare de aviatie";
e) clasele nr. 8 si 9, se acorda sub denumirea "Asigurare de incendii si alte daune ale
bunurilor";
f) clasele nr. 10, 11, 12 si 13, se acorda sub denumirea "Asigurare de raspundere civila";
g) clasele nr. 14 si 15, se acorda sub denumirea "Asigurare de credit si garantii";
h) toate clasele, se acorda denumirea aleasa de statul membru interesat, care va fi comunicata celorlalte state membre si Comisiei.
C. Riscuri auxiliare
Societatea care obtine autorizatia pentru un risc principal dintr-o clasa de asigurare sau dintr-o
grupa de clase de asigurare poate sa garanteze si riscurile cuprinse intr-o alta clasa de
asigurare, fara sa se ceara autorizatia pentru aceste riscuri, daca acestea:
- sunt legate de riscul principal,
- privesc obiectul care se afla sub incidenta riscului principal, si
- sunt garantate prin contractul care reglementeaza riscul principal.
Totusi, riscurile cuprinse in clasele 14 si 15 prevazute la pct. A nu pot fi considerate drept
riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.
|------------------------------------------
1 JO 2, 15.01.1962, p. 36/62.
2 JO C 27, 28.03.1968, p. 15.
3 JO 158, 18.07.1967, p. 1.
| Atasament | Marime |
|---|---|
| DIRECTIVA_CONSILIULUI_73-239-CEE_din_24_iulie_1973.pdf | 146.59 KB |
| FIRST_COUNCIL_DIRECTIVE_73-239-EEC_of_24_July_1973.pdf | 184.62 KB |